Notă

Ultimele două săptămâni au trecut în goană. Teste, teze, proiecte, teme şi alte activităţi au umplut timpul oricărui licean. La asta se referea în mare parte eseul de aseară.
Ce pot să spun? În aceste două săptămâni camera mea s-a apropiat de finalizare, am completat nişte formulare pentru un an schimb de experienţe în Franţa, am scăpat de două teze şi mai aştept una săptamâna asta.
Tot acum au început şi pregătirile pentru Crăciun. Adunăm bani pentru cadouri şi lumea se decide unde să pretreacă Noaptea de Revelion.

Această prezentare necesită JavaScript.


O săptămâna faină şi lipsită de stres.

Anunțuri

Goana după timp

A trecut atâta vreme, prea multă chiar de când nu am mai gândit negru pe alb. Ne grăbim într-o lume care de miliarde de ani timpul a rămas acelaşi. Spunem că nu avem timp din ce în ce mai des. NU putem să facem faţă nici problemelor personale sau să ne bucuram de ceea ce ne încântă cel mai mult pe lumea asta din cauza timpului. acest timp care ne blochează într.o fugă continuă în jurul cozii. Când a fost ultima dată când ai fost cu-adevărat lipsit de griji – atât conştient, cât şi inconştient? Când a fost ultima dată când te-ai distrat atât de bine şi să nu fi limitat? De multe ori limita o vedem ca pe un blocaj, o pedeapsă, dar cu adevărat e timpul. Am vrea atât de mult să stam cu persoanele iubite, dar ce le spunem e un simpul, scurt şi sec: NU am timp!. Trebuie să fie scurt, nu? Nu avem timp să dăm explicţiile necesare. Goana asta după timp ne face să pierdem lucrurile esenţiale, răbdarea care s-a născut odată cu noi, dar care scade odată cu timpul.

Dar nu asta e important; important e că nu avem timp. Facem totul în fugă şi orice sunet în plus e de prisos. Vrem să atingem fericirea cu buzele, dar nasul ne blocheză, iar timpul ne limitează. Ochii ne obosesc doar privind în jur. Lumea alergă după dragoste şi reduceri.   Deci asta ar însemna dragoste=reduceri; mă simt Încuiată la aceste sinonime. Credeam ca dragostea e ceva scump, de nepreţuit. Vrem să savurăm cafeaua de dimineaţă când plecăm pe nepregătite de la prima oră. Mimăm gustul plăcerii la fel ca în reclame, dar în mod normal simţim mai mult gustul apei amestecat cu zaţul rămas de ieri; apă de ploaie.

Ne prefacem că facem curat în cameră, dar de fapt e doar o amăgire a simpului fapt că nu  avem chef de făcut teme şi învăţat. Ne certăm cu părinţii doar pentru că suntem dezorganizaţi şi nu avem timp  să vorbim cu ei.

Ne place să simţim afecţiune, dar e bine şi să oferim. Vrem să iubim şi să fim iubiţi. Ne plac sărutarile furate după miezul nopţii, după care fugim acasă şi ne punem repede la culcare minţindu-ne că nu s-a întâmplat nimic. Dimineaţa ne loveşte uşor şi totul se derulează uşor in minte. Spunem că nu avem speranţe şi că timpul va rezolva totul…

 

 

Bună dimineaţa!

20121110-125521.jpg

Aşa e la cei ce lenevesc ore bune în pat încercând să îşi planifice întreaga zi. Astăzi m-am trezit cu un pisoi în pat care mieuna cât îl ţineau plămânii de tare. Mă amuză foarte tare faptul că încă îmi inspectează camera.

Ieri a fost o zi lungă din toate punctele de vedere. Am fost la acel proiect şi ce să vezi… Era oragnizat de Federaţia franceză bla, bla,bla… dar niciun francez sau vreo franţuzoaică. Cu toate acestea m-am distrat foarte bine. Am învăţat câte ceva despre istoria filmului, despre video-ui şi chiar am făcut cu toţii câte un trailer al unui scurt film românesc. Click Trailer ‘Portret de familie’ pentru a vedea rezultatul. :)))) După asta, am fugit repede la Biblioteca Astra pentru recitalul cu corul liceului. Într-un final ajunsă acasă am deschis laptopul şi m-am uitat la un nou episod dintr-un serial favorit şi la ‘Dansez pentru tine’.

Astăzi trebuie să fac puţină curăţenie şi mă apuc de învăţat. A început cea mai grea perioadă din semestru; ne ţinem tari!
20121110-125543.jpg
20121110-125601.jpg

O zi faină!

Şcoală…

În sfarşit în faţa iubitului meu laptop!!! După o săptamână plină ca asta singurele lucruri care mă mai relaxează sunt o cană cu ceai cald (sa îmi îmbune corzile vocale), acorduri blânde pe fundal, laptopul şi călduroasa mea păturică.

Săptămâna trecută am fost întrebată de o prietenă de şcoală dacă aş vrea să public ceva pentru revista şcolii. Am acceptat bucuroasă negândindu-mă intens la faptul ca inspiraţia mea îmi va juca feste. Vineri seara în timp ce îmi storceam creierii am primit mesaj de la aceeaşi persoană cam pe când va fi gata şi despre ce voi scrie. Sincer?! Habar nu aveam! În cap mi se învarteau enşpe mii de idei, dar niciuna nu se lega de cealaltă aşa că m-am dat batută. Trecuse şi ziua de sâmbătă, iar duminică înainte să mă trezesc mă visasem cum scriam o compunere ca temă. Fraze întregi erau rostite în mintea mea. După ce m-am trezit nu am ezitat nicio secundă să nu le notez în agenda mea de notiţe literare. Spre seară m-am pus pe scris în mod serios; nici nu trebuia să mă opresc din scris ca să îmi găsesc idea.

Vârtej

      Fără să te gândeşti, gânduri îţi vin în minte, imagini nepreţuite ale idilei din această vacanţa de vară. Ce frumos e să fii tânăr! Citesc, cu lacrimi în ochi, mesajele primite atunci. Cuvintele înceţoşate de lacrimi afişează momente petrecute acolo. Acolo, nici numele locului nu îl mai pot rosti. Aşa de mult vreau să păstrez totul ca pe un vis.
      Ma uit în jur să nu vină mama; am căştile în urechi şi nu o pot auzi. Ascult melodia mea preferată de la Sia, She wolf. Ce versuri, ce voce! Pielea mi se zbârleşte şi încerc să trec peste amintirea aceste veri. Mă uit la ceas. 00:01. Sunt în ziua de mâine. Am mai supravieţuit încă 24 de ore. Timpul nu se măsoară crescător, de aceea nici nisipul din clepsidră nu curge în sus. Mă descompun în sute şi mii de piese. Sunt ca un puzzle. Încerc să mă refac, dar îmi dau seama că doar somnul mă va aduce la normalul patologic al vieţii. Viaţa e un haos, o nebunie totală. Cine spune că nu e aşa, e un om normal. Bineînţeles, noi, adolescenţii, avem impresia ca am trăit atât de mult şi am văzut de toate…
      00:02 Timpul se scurge încet. De ce am impresia ca am un deja-vu? Întotdeauna m-am considerat o clarvăzătoare din această cauză. Ce minciuna!
      Pun capul pe pernă. Încerc să adorm, dar un ochi îl ţin deschis; poate va veni Moş Ene şi îl voi vedea. Moş Ene…până la urmă cine e el? Aducătorul de somn şi vise… Hmm, la mine aduce doar gânduri.
      Sapă! Mai adânc, mult mai adânc. Vezi? E o scânteiere. De acolo gândurile izvorăsc ca aurul lichid.
     Mergi! Mai departe, mult mai departe. Nu are rost să priveşti în urmă. Nimeni nu te ia în seamă.
     Iubeşte! Mai patimaş, mult mai patimaş. Simţi cum inima îţi creşte? Într-o bună zi va fi atât de mare şi va bate atât de tare încât ve avea impesia ca îţi vei lua zborul.
      Făureşte-ţi un drum pe care să îl parcurgi la nesfârşit, dar să nu fie acelaşi. Vezi că poţi? Ziua de mâine a fost la fel ca cea de azi? E un paradox să spui ca da. Mâine nu e sinonim cu azi, mâine e viitor şi azi e trecut şi prezent.
      Câtă naivitate! În lumea aceasta fiecare are sentimente. Ce sunt acestea? Au formă proprie, culoare, gust, miros? Sunt la fel ca aerul; nu le poţi vedea, simţi sau gusta, dar nu poţi trăi fără ele.
      00:04 Casc. Îmi e puţin somn. Cred că ar fi cazul să opresc melodia care se repetă de mai bine de o oră şi să sting becul. Ce lene îmi e să întind mâna până la întrerupatorul lămpii. Întuneric. Singura sursă de lumină sunt felinarele din curte. Luna şi stele nu se zăresc. E înnorat. Probabil c-o să plouă. Ce urât!
      00:05 Gata! Mă pun să dorm. Nu, nu pot adormi… Am primit un mesaj. E de la el! Cât am asteptat…! Il citesc şi recitesc de cel puţin zece ori înainte să îi răspund. I-am răspuns. Acum aştept…aştept… a trecut o veşnicie! Poate a adormit. Când să aţipesc, modul silenţios al telefonului a devenit de-odată asurzitor. Mesaj. Răspund alene scriind ca încheiere “Îmi e prea somn, vorbim dimineaţă. Noapte bună!” Întorc telefonul cu ecranul în jos şi închid ochii.
      Adorm…

 După toate acestea am mai avut câteva teste, iar profesorul de muzică ne-a luat la repetiţii pentru ziua de mâine. Corul Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr”  va cânta la Biblioteca Astra de la ora 18. Până atunci fac parte dintr-un proiect cu nişte studenţi francezi. Tare curioasa sunt să văd despre ce e vorba; voi afla mâine între orele 12 şi 17. Da, e mult!… Noroc că sunt învoită în restul zilei de la ore.

O seară faină!

Halloween & stuff

20121103-211727.jpg

E sambata seara si timpul trece foarte incet. Sa ma uit la televizor nu este in planul meu pentru seara aceasta; mai bine stau in fata sobei de teracota, ascult cantecul domol al focului si ma gandesc la saptamana care a trecut la fel de repede ca un gand. Stim cu totii ca in aceasta saptamana a fost Halloween-ul si fiecare a incercat sa fie cat mai original la petreceri sau chiar la scoala. Nu pot trece cu vederea ziua Halloween-ului; a fost o zi in care cei care au putin simt al umorului au incercat sa fie mai putin conformisti. Pisici, soricei, politisti, dracusori si fel de fel de alte caractere au luat nastere in clasa mea si pe coridoarele Lazarului.
Imi aduc aminte cum a intrat pofesorul de matematica si ne-a spus:
-Daca imi spuneti ce inseamna Halloween-ul va las sa stati cu mastile.
-Halloween-ul este o sorbatoare celtica care mai apoi a fost preluata de americani, spuse un coleg.
-Ehhh! Nu ma intereseaza asta. Ce inseamna?
-E o sarbatoare americana in care copiii merg la usile oamenilor si spun

Ne dati sau nu ne dati?

, spuse altcineva din clasa.
-Nici asta nu e bine! Dati-va jos mastile. Ma luati pe mine cu „sarbatoare celtica preluata de americani” si „ne dati sau nu ne dati”! :)))) Nu inseamna „distractie”?
Si asa mai departe…
Adevarul asta e; nu trebuie sa stii o definitie extravaganta ca sa te distrezi. Atata timp cat ai langa tine persoanele dragi, nu ramane decat sa va distrati.
Pozele au fost nelipsite in ziua de miercuri; inca am imaginea clara cu tot ceea ce se intampla in fiecare pauza: unele fete se machiau intr-un colt, in fata clasei alte fete isi faceau poze, muzica se auzea din celalat capat al coridorului, lumea intra si iesea din clasa noastra (uneori am impresia ca suntem ca in gara -unii vin si altii pleaca), din fiecare parte a clasei se auzeau zumzaituri si chicote. Atmosfera aceasta a clasei a transformat o zi lunga si obositoare de 7 ore de scoala, intr-una plina de distractie.

20121103-211557.jpg

20121103-211613.jpg

20121103-211631.jpg

20121103-211641.jpg

20121103-211652.jpg

20121103-211704.jpg

20121103-211712.jpg

20121103-211720.jpg

Pentru un inceput de noiembrie, zilele au fost superbe, iar curatenia de toamna am facut-o cu mai mult spor. Razele, inca dezmierdatoare, ma incarca cu energie pozitiva si dornica de munca si invatat.

Melodia asta m-a furat cu totul.
P.S: Donez 3 pisicuti. Exista doritori?

20121103-213124.jpg
Mai sunt: cel din fata alb-negru, cel negru si cel gri. Anunta-ti daca sunteti interesati!
O seara faina!